Chimioterapia
Chimioterapia este o terapie utilizată frecvent în numeroase tipuri de cancer. La majoritatea pacienţilor cu limfom non-Hodgkin (LNH) se va iniţia, la un moment dat, chimioterapia.
Obiectivul chimioterapiei este de a amâna progresia cancerului şi de a vă asigura remisiunea. Acţionează prin distrugerea celulelor care proliferează rapid. Asemenea altor tipuri de celule canceroase, celulele limfomatoase proliferează mult mai repede decât cele normale. De aceea, utilizarea chimioterapiei este o metodă de a distruge cât mai multe celule limfomatoase.
Totuşi, chimioterapia afectează şi alte celule din organism care se dezvoltă rapid. Astfel se explică unele dintre efectele adverse, cum ar fi căderea părului şi greaţa.
Pentru tratamentul limfomului non-Hodgkin se pot utiliza numeroase tipuri de chimioterapie. Tipul pe care îl veţi primi depinde de multe aspecte, printre care tipul de LNH de care suferiţi şi circumstanţele individuale. Pentru LNH, cel mai adesea veţi primi o combinaţie de mai mulţi agenţi terapeutici.
Chimioterapia poate fi asociată cu alte tratamente, precum imunoterapia sau radioterapia.
Multe persoane se tem de efectele adverse ale chimioterapiei, dar este important să nu uitaţi că acestea nu apar la toţi pacienţii şi că multe dintre ele pot fi controlate eficient prin utilizarea altor medicamente.
Tipuri de chimioterapie
Există numeroşi agenţi chimioterapici. Regimul chimioterapic folosit în cazul dumneavoastra poate depinde de multe aspecte, printre care se numără:
- Tipul de LNH de care suferiţi şi stadiul acestuia
- Dacă limfomul a fost recent diagnosticat şi dacă este tratat pentru prima dată sau dacă a recidivat după remisiune, obţinută în urma unui tratament anterior
- Simptomele pe care le cauzează limfomul
- Vârsta şi alte probleme medicale pe care le aveţi
Unele regimuri chimioterapice implică un singur medicament, altele o combinaţie de agenţi care sunt administraţi concomitent. Atunci când se foloseşte o combinaţie de agenţi chimioterapici, sunt folosite iniţialele medicamentelor.
În cazul în care simptomele sunt severe, este posibil să fiţi trataţi cu corticosteroizi (de obicei prednisolon sau prednison) pentru a se obţine controlul rapid al simptomelor. Aceştia sunt eficienţi pe termen scurt, dar nu este un tratament care se va administra pe termen lung.
Cum acţionează chimioterapia în tratamentul LNH?
Există multe tipuri de agenţi chimioterapici diferiţi, fiecare având mecanisme distincte de atac asupra celulelor canceroase. Totuşi, toţi agenţii terapeutici pe care îi puteţi primi în cursul tratamentul LNH acţionează prin atacarea celulelor care proliferează rapid.
Majoritatea celulelor din organism sunt, cea mai mare parte a timpului, în fază de repaus. Ele intră în faza de diviziune doar atunci când suferă leziuni şi trebuie să se regenereze. Astfel, majoritatea celulelor din organism nu se vor divide atunci când primiţi chimioterapia, şi nu vor avea de suferit.
Celulele canceroase însă, cum sunt cele limfomatoase, proliferează permanent, acesta fiind unul dintre motivele pentru care sunt atât de nocive. Astfel, celulele canceroase sunt foarte vulnerabile la agenţii folosiţi în chimioterapie.
Totuşi, există unele tipuri de celule normale din organism care proliferează rapid în mod natural. Printre acestea se numără celulele foliculului firului de păr şi cele din componenţa mucoasei tractului gastrointestinal. Acţiunea chimioterapiei asupra acestor celule explică unele dintre efectele adverse cum ar fi căderea părului.
Cum se administrează chimioterapia?
De obicei, chimioterapia este administrată în cicluri de tratament, între care se face o pauză
Deşi ciclurile sunt diferite de la un spital la altul, de la o zonă la alta şi de la o ţară la alta, o administrare de chimioterapie durează de obicei timp de o zi. Dacă primiţi corticosteroizi, cum ar fi prednisolon, aceştia sunt administraţi de obicei timp de 5 zile după administrarea chimioterapiei. Astfel se încheie un ciclu de chimioterapie, făcându-se o pauză de aproximativ 3 săptămâni între cicluri.
Se utilizează numeroase regimuri de chimioterapie. Un regim de chimioterapie durează de obicei mai multe luni, între care se fac pauze, dar durata depinde de mulţi factori şi va fi diferită pentru fiecare pacient în parte.
Chimioterapia se poate administra pe cale orală (sub forma unor comprimate) sau intravenos (sub formă de injecţie sau perfuzie)
Unii agenţi chimioterapici sunt administraţi sub formă de comprimate, dar mulţi dintre aceştia trebuie administraţi direct în circulaţia sangvină (sau intravenos). Aceasta înseamnă că asistenta va folosi un ac sau un cateter (un tub subţire) care se inserează prin piele pentru a administra medicaţia în venă, de obicei la nivelul braţului.
Uneori, se foloseşte un dispozitiv cunoscut sub numele de linie intravenoasă. Aceasta este un cateter sau un tub care rămâne mai mult timp inserat, de obicei în una dintre venele din partea superioară a toracelui. Avantajul liniei intravenoase este acela că nu este nevoie să se insereze un ac la fiecare administrare a chimioterapiei. Liniile intravenoase pot fi folosite şi pentru recoltarea probelor de sânge.
Unii agenţi chimioterapici pot fi injectaţi direct în venă cu ajutorul unei seringi, dar pentru majoritatea se foloseşte o perfuzie. Aceasta înseamnă că medicaţia va fi injectată mai întâi într-o pungă cu lichid care va fi introdus lent în organismul dumneavoastra printr-un ac sau cateter inserat în venă.
Majoritatea agenţilor chimioterapici pot fi administraţi în ambulatoriu sau la cabinetul medicului
Aceasta înseamnă că veţi putea merge acasă în aceeaşi zi. Uneori este necesar să mai staţi un timp în spital. Medicul sau asistenta vă vor da informaţiile adecvate referitoare la obiectivele tratamentului.
Care sunt efectele adverse ale chimioterapiei?
Multe persoane sunt speriate de efectele adverse ale chimioterapiei, dar este important să nu uitaţi că:
- Nu apar la toţi pacienţii
- Agenţi chimioterapici diferiţi au efecte diferite
- Efectele adverse, dacă apar, pot fi uşoare
- Multe efecte adverse pot fi prevenite sau pot deveni mai uşor de suportat
Multe dintre efectele adverse ale chimioterapiei sunt cauzate de efectul acesteia asupra celulelor normale ale organismului. Deoarece chimioterapia afectează creşterea şi diviziunea celulară - mai ales celulele cu proliferare rapidă - zonele cele mai afectate sunt cele unde celulele se dezvoltă şi proliferează cel mai rapid.
Greaţă, ulceraţii ale cavităţii bucale şi faringelui, diaree sau constipaţie
Toate aceste efecte sunt cauzate de faptul că mucoasa sistemului digestiv - care căptuşeşte cavitatea bucală, esofagul, stomacul şi intestinul - este alcătuită din celule cu proliferare rapidă.
Greaţa şi vărsăturile sunt efecte adverse foarte frecvente ale chimioterapiei. În momentul de faţă există însă medicamente foarte eficiente care pot elimina aceste efecte adverse.
Pierderea poftei de mâncare, modificarea gustului, sunt alte efecte adverse frecvente ale chimioterapiei.
Nu este posibil să se prevadă cine va fi afectat sau ce efecte adverse vor apărea la un anume pacient. Depinde de agenţii folosiţi şi de reacţia fiecărei persoane în parte. Unii pacienţi nu au nici un fel de efecte adverse.
Aceste efecte adverse pot apărea după câteva minute până la câteva ore după administrarea chimioterapiei. Pot dura câteva ore sau câteva zile - depinde de pacient.
Căderea părului şi ulceraţii la nivelul pielii sau/şi uscarea unghiilor
Deoarece celulele din foliculul firului de păr, ale ţesutului cutanat şi ale unghiilor proliferează rapid, pot fi afectate de chimioterapie. Părul se poate rări sau va cădea, pielea se poate usca sau pot apare ulceraţii, iar unghiile de la mâini sau de la picioare vor fi mai casante sau se pot exfolia. Toate aceste efecte pot fi neplăcute la momentul apariţiei lor, dar vor dispărea şi lucrurile vor reveni la normal după terminarea chimioterapiei.
Căderea părului este un efect advers pe care multe persoane îl consideră deranjant, dar este important să nu uitaţi că este doar temporar. De obicei se manifestă treptat şi se declanşează la 2 sau 3 săptămâni după iniţierea chimioterapiei. După finalizarea tratamentului, părul va creşte din nou, la fel ca înainte de iniţierea acestuia. La majoritatea persoanelor, părul îşi revine după 6 luni. Uneori, părul este mai moale şi mai ondulat decât era înainte şi se poate deasemenea schimba şi culoarea părului.
Este important să nu uitaţi că nu toţi agenţii chimioterapici cauzează căderea părului sau probleme ale pielii sau unghiilor. Există câteva soluţii la care puteţi apela pentru ca aceste efecte să devină mai suportabile, cum ar fi să purtaţi o perucă sau să vă daţi unghiile cu lac de unghii, să folosiţi o cremă hidratantă pentru piele.
Creşterea incidenţei hemoragiilor sau echimozelor, a infecţiilor şi oboselii
Toate aceste efecte pot apărea deoarece şi măduva osoasă hematogenă conţine celule cu proliferare rapidă asupra cărora acţionează chimioterapicele. Măduva osoasă hematogenă este locul în care sunt produse celulele sangvine albe şi alte componente ale sângelui, de aceea numărul celulelor sangvine se reduce pe durata chimioterapiei.
În acest caz, creşte riscul de producere a infecţiilor sau incidenţa hemoragiilor sau a echimozelor. Trebuie să raportaţi echipei medicale apariţia unor hemoragii sau echimoze sau a altor simptome de infecţie sau febrei.
Anemia este un alt simptom al incapacităţii de a produce suficiente celule sangvine în timpul chimioterapiei. De aceea, vă veţi simţi mai obosit sau veţi obosi mai uşor decât de obicei.
Analizele de sânge de rutină efectuate pe durata terapiei sunt folosite pentru a verifica dacă numărul de celule sangvine scade prea mult. În acest caz, următoarele şedinţe de chimioterapie trebuie amânate sau doza trebuie redusă pentru a oferi măduvei şansa de a se regenera.
Guta sau alte efecte ale creşterii nivelului acidului uric din sânge
Un alt efect advers potenţial poate fi cauzat de faptul că, atunci când o celulă moare, este descompusă în organism. Una dintre substanţele chimice care rezultă din acest proces este cea denumită acid uric. De obicei, rinichii elimină acidul uric din sânge, excretându-l în urină.
Totuşi, chimioterapia distruge o cantitate mai mare de celule decât în mod obişnuit, ceea ce va cauza creşterea nivelului de acid uric, pe care rinichii nu îl pot îndepărta. În acest caz, creşterea nivelului de acid uric duce la cristalizarea acestuia. Dacă acest proces se produce în rinichi, poate apărea litiaza renală (pietre la rinichi); dacă se produce în articulaţii, poate apărea guta. Netratată, afecţiunea se poate agrava şi duce la insuficienţă renală.
Există medicamente administrate la iniţierea unora dintre agenţii chimioterapici, fie sub formă de comprimate sau perfuzie intravenoasă, pentru a preveni producerea acidului uric. Astfel, produsele care rezultă din descompunerea celulelor vor fi mai solubile şi vor putea fi eliminate mai uşor şi mai inofensiv din organism în urină.
Toate aceste tipuri de efecte adverse sunt de obicei trecătoare şi dispar după finalizarea chimioterapiei.
Dar unele efecte adverse pot fi permanente
Unele dintre efectele adverse pot persista mai mult timp sau fi mai severe şi trebuie să discutaţi aceste aspecte cu medicii înainte de începerea tratamentului sau pe parcurs.
Unele dintre chimioterapice au un efect asupra fertilităţii. De exemplu, la femei, ciclurile menstruale devin neregulate sau dispar, iar la bărbaţi poate scădea numărul de spermatozoizi. Deşi aceste efecte pot fi tranzitorii, în cazul unora dintre tratamente infertilitatea este ireversibilă. Dacă există această posibilitate, trebuie să discutaţi cu medicul. Bărbaţilor li se poate oferi varianta de a păstra probe de spermă în băncile specializate.
Alte efecte permanente pot include efecte pe termen lung asupra inimii sau a nervilor senzoriali şi un risc crescut de a dezvolta alt tip de cancer mai târziu în timpul vieţii. În toate aceste cazuri, riscurile pe termen lung vor fi puse în balanţă cu beneficiile tratamentului de către medicul dumneavoastră. Medicul va discuta cu dumneavoastră aceste efecte înainte de iniţierea tratamentului.