Chimioterapia este o terapie utilizată frecvent în numeroase tipuri de cancer. La majoritatea pacienţilor cu limfom non-Hodgkin (LNH) agresiv se va iniţia chimioterapia imediat după diagnostic şi, în cazul în care boala recade, cel mai probabil vor primi din nou chimioterapie.
Chimioterapia acţionează prin distrugerea celulelor care proliferează rapid. Asemenea altor tipuri de celule canceroase, celulele limfomatoase proliferează mult mai repede decât cele normale. De aceea, utilizarea chimioterapiei este o metodă de a distruge cât mai multe celule limfomatoase.
Totuşi, chimioterapia afectează şi alte celule din organism care se dezvoltă rapid. Astfel se explică unele dintre efectele adverse, cum ar fi căderea părului şi greaţa.
Pentru tratamentul limfomului non-Hodgkin se pot utiliza numeroase tipuri de chimioterapie. Tipul pe care îl veţi primi depinde de multe aspecte, printre care tipul de LNH de care suferiţi şi circumstanţele individuale. Pentru LNH agresiv, cel mai adesea veţi primi o combinaţie de mai mulţi agenţi terapeutici.
Chimioterapia poate fi asociată imunoterapiei. Uneori, în funcţie de pacient, se foloseşte şi radioterapia.

Află mai multe despre radioterapie în tratamentul limfomului non-Hodgkin

Multe persoane sunt îngrijorate de efectele adverse ale chimioterapiei, dar este important să nu uitaţi că acestea nu apar la toţi pacienţii şi că multe dintre ele pot fi controlate eficient prin utilizarea altor medicamente.

Află mai multe despre efectele adverse ale chimioterapiei

Tipuri de chimioterapie

Există numeroşi agenţi chimioterapici. Regimul chimioterapic folosit în cazul dumneavoastră poate depinde de multe aspecte, printre care se numără:

Tipul de LNH de care suferiţi şi stadiul acestuia
Dacă limfomul a fost recent diagnosticat şi dacă este tratat pentru prima dată sau dacă a recidivat după remisiunea, obţinută în urma unui tratament anterior
Simptomele pe care le cauzează limfomul.
Vârsta şi alte probleme medicale pe care le aveţi.
Unele regimuri chimioterapice implică un singur medicament, altele o combinaţie de agenţi care sunt administraţi concomitent. Atunci când se foloseşte o combinaţie de agenţi chimioterapici, sunt folosite iniţialele medicamentelor.
Medicul va discuta cu dumneavoastră chimioterapia pentru care s-a optat în cazul dumneavoastră.
În cazul în care simptomele sunt severe, este posibil să fiţi trataţi cu corticosteroizi (de obicei prednisolon sau prednison) pentru a se obţine controlul rapid al simptomelor. Aceştia sunt eficienţi pe termen scurt, dar nu este un tratament care se va administra pe termen lung.

Cum acţionează chimioterapia?

Există multe tipuri de agenţi chimioterapici diferiţi, fiecare având mecanisme distincte de acţiune asupra celulelor canceroase. Totuşi, toţi agenţii chimioterapici pe care îi veţi primi în tratamentul LNH agresiv vor ataca celulele care proliferează rapid.
Majoritatea celulelor din organism sunt, cea mai mare parte a timpului, în faza de repaus. Celulele se divid doar atunci când suferă leziuni şi trebuie să se regenereze. Astfel, majoritatea celulelor din organism nu se vor divide atunci când primiţi chimioterapie, şi nu vor avea de suferit.
Celulele canceroase însă, cum ar fi cele limfomatoase, se divid permanent, acesta fiind unul dintre motivele pentru care sunt atât de periculoase. Astfel, celulele canceroase sunt foarte vulnerabile faţă de agenţii folosiţi în chimioterapie.
Totuşi, există unele tipuri de celule normale din organism care proliferează rapid în mod natural. Printre acestea se numără celulele din foliculul firului de păr şi cele din componenţa mucoasei tractului gastrointestinal. Acţiunea chimioterapiei asupra acestor celule explică unele dintre efectele adverse cum ar fi căderea părului şi greaţa.

Cum se administrează chimioterapia?

Chimioterapia se poate administra pe cale orală (sub forma unor comprimate) sau intravenos (sub formă de injecţie sau perfuzie).
Unii agenţi chimioterapici sunt administraţi sub formă de comprimate, dar mulţi dintre aceştia trebuie administraţi direct în circulaţia sangvină venoasă (sau intravenos). Aceasta înseamnă că asistenta va folosi un ac sau un cateter (un tub subţire) care se inserează prin piele pentru a administra medicaţia în venă, de obicei la nivelul braţului.
Uneori, se foloseşte un dispozitiv cunoscut sub numele de linie centrală. O linie centrală este un cateter sau un tub care rămâne mai mult timp inserat, de obicei în una dintre venele din partea superioară a toracelui. Avantajul liniei centrale este acela că nu este nevoie să se insereze un ac la fiecare administrare a chimioterapiei. Liniile centrale pot fi folosite şi pentru recoltarea probelor de sânge.
Unii agenţi chimioterapici pot fi injectaţi direct în venă cu ajutorul unei seringi, dar pentru majoritatea se foloseşte o perfuzie. Aceasta înseamnă că medicaţia va fi injectată mai întâi într-o pungă cu lichid care va fi introdus lent în organismul dumneavoastră printr-un ac sau cateter inserat în venă, pe principiul atracţiei gravitaţionale.

De obicei, chimioterapia este administrată în cicluri de tratament, între care se face o pauză

Deşi ciclurile sunt diferite de la un spital la altul, dar şi între zone şi ţări, un ciclu de chimioterapie este administrat de obicei timp de o zi. Dacă primiţi corticosteroizi, cum ar fi prednisolon, aceştia sunt administraţi de obicei timp de 5 zile după administrarea chimioterapiei. Astfel se încheie un ciclu de chimioterapie, făcându-se o pauză de aproximativ 3 săptămâni între cicluri.
Un regim de chimioterapie durează de obicei mai multe luni, între care se fac pauze, dar durata depinde de mulţi factori şi va fi diferită pentru fiecare pacient în parte.

Majoritatea agenţilor chimioterapici pot fi administraţi în ambulator sau la cabinetul medicului

Aceasta înseamnă că veţi putea merge acasă în aceeaşi zi. Uneori este necesar să mai staţi un timp în spital. Medicul specialist vă va da informaţiile adecvate referitoare la obiectivele tratamentului.

Pregătirea pentru terapie

La iniţierea/ sau ulterior la fiecare administrare a tratamentului, vizitele la spital sau la medic pot fi stresante. Pregătirea pentru aceste momente le pot face mai suportabile.

Citeşte despre cum te poţi pregăti pentru vizitele la spital/medic pentru limfom non-Hodgkin