Imunoterapia

Ce este imunoterapia?

O clasă de medicamente folosită cel mai frecvent în imunoterapie pentru limfomul non-Hodgkin (LNH) sunt anticorpii monoclonali

Anticorpii monoclonali sunt o clasă de medicamente relativ nouă, iar dezvoltarea acestora este unul dintre cele mai mari progrese ale tratamentului LNH în ultimii ani.

O altă categorie sunt imunomodulatorii de tipul interferon ce poate fi folosită uneori în tratamentul LNH.

Anticorpii monoclonali stimulează sistemul natural de apărare a organismului pentru a ataca în mod specific celulele afectate de LNH

Anticorpii sunt o prezenţă obişnuită în organismul dumneavostră, drept componentă a sistemului natural de apărare care poartă denumirea de sistem imunitar. Ei acţionează recunoscând invadatorii (cum ar fi microorganismele) sau celulele infectate şi ajutând organismul să îi distrugă.

 

 

Anticorpii monoclonali au fost creaţi special în laborator pentru a putea fi folosiţi în tratamentul bolilor. Obiectivul terapiei cu anticorpi monoclonali în LNH este de a ţinti şi distruge celulele albe sangvine (limfocitele) afectate, fără a avea un impact asupra celorlalte celule.

 

 

În cazul limfomului non-Hodgkin indolent, imunoterapia vă poate oferi o perioadă fără simptome - cunoscută ca remisiune

Aceasta este posibilă prin reducerea numărului de celule limfomatoase. Astfel se poate amâna progresia bolii şi vi se poate asigura o supravieţuire mai lungă decât dacă nu s-ar fi iniţiat un regim terapeutic. După finalizarea imunoterapiei, măduva produce mai multe celule B sănătoase pentru a le înlocui pe cele distruse.

Cum se administrează imunoterapia?

 

Frecvenţa şedinţelor de imunoterapie depinde de tipul de tratament pe care îl primiţi şi de cea mai indicată opţiune terapeutică în cazul dumneavoastră

Informaţiile din tabel[1,2] indică momentele în care se administrează cel mai frecvent imunoterapia. Totuşi, medicul poate alege alte momente sau numărul de doze, pentru a vă asigura imunoterapia de care dumneavoastră aveţi nevoie.

Imunoterapia este administrată de obicei în perfuzie

Aceasta înseamnă că medicaţia va fi injectată într-o pungă cu lichid care va fi introdus lent în organismul dumneavoastră printr-un ac inserat în venă.

Dacă primiţi şi chimioterapie, imunoterapia este de obicei administrată la începutul fiecărui ciclu de chimioterapie. Este posibil să primiţi concomitent şi alte medicamente, cum ar fi paracetamol şi antihistaminice, pentru a preveni apariţia reacţiilor la imunoterapie. Acestea pot fi administrate şi în ziua care precede iniţierea chimioterapiei intravenoase. Totuşi, efectele adverse ale anticorpilor monoclonali sunt de obicei uşoare şi de scurtă durată, putând fi controlate cu uşurinţă.

Cu ocazia primului tratament, fie veţi petrece noaptea fie veţi petrece toată ziua în spital înainte de a putea pleca acasă

În cazul în care apar efecte adverse în timpul administrării medicamentului, ritmul perfuziei poate fi încetinit sau aceasta poate fi chiar oprită până la dispariţia acestora. Şedinţele ulterioare vor dura, cel mai probabil, mai puţin, şi de obicei cauzează mai puţine efecte adverse. Majoritatea pacienţilor merg la spital sau la cabinetul medicului pentru aceste şedinţe şi pot pleca acasă în aceeaşi zi.

Uneori, se poate continua utilizarea imunoterapiei ca terapie de întreţinere pentru a creşte durata remisiunii

Dacă terapia de inducţie a fost eficientă şi aţi intrat în remisiune, uneori medicul vă va recomanda continuarea imunoterapiei. Aceasta se numeşte terapie de întreţinere şi foloseşte tot anticorpul monoclonal utilizat anterior. Nu este necesară continuarea chimioterapiei în timpul terapiei de întreţinere.

Studiile au demonstrat că, la pacienţii cu recidivă a LNH, terapia de întreţinere a contribuit la prelungirea remisiunii cu până la trei ani, aceştia având o durată de viaţă mai mare în comparaţie cu pacienţii care nu au beneficiat de terapie de întreţinere.

În timpul terapiei de întreţinere, veţi primi o doză de agent imunoterapic la fiecare câteva luni timp de până la opt cicluri, care se pot prelungi până la doi ani. Medicul dumneavoastră va decide care este durata optimă a terapiei de întreţinere în cazul dumneavoastră pe baza circumstanţelor individuale.


Imunoterapia are efecte adverse?

Imunoterapia cu anticorpi monoclonail poate avea o serie de efecte adverse, dar acestea sunt în general mai puţin severe decât în cazul chimioterapiei şi nu apar la toţi pacienţii[3]

Deoarece imunoterapia cu anticorpi monoclonali distruge doar celulele limfomatoase şi nu afectează alte celule, de obicei efectele adverse sunt puţine. Aceasta înseamnă că sunt cel mai adesea uşoare în comparaţie cu cele ale chimioterapiei şi nu apar la toţi pacienţii.

Multe efecte adverse ale imunoterapiei sunt uşoare şi de scurtă durată, menţinându-se doar pe durata tratamentului sau doar câteva ore după încheierea acesteia.

Deşi majoritatea efectelor adverse sunt uşoare sau moderate, unele pot fi severe şi necesită tratament. Mai rar, unele dintre aceste reacţii au fost fatale. Trebuie să discutaţi despre potenţialele efecte adverse cu medicul înainte de iniţierea tratamentului.

Efectele adverse apar cel mai frecvent în timpul primelor şedinţe săptămânale de tratament şi sunt de obicei mai uşoare la următoarele doze. Aceasta se întâmplă deoarece la primul tratament anticorpul monoclonal vizează, iar sistemul imunitar distruge, un număr mai mare de celule limfomatoase.

Unele efecte adverse precum febra, frisoanele şi alte simptome de tipul celor gripale, cum ar fi durerile musculare, cefaleea şi oboseala, apar în timpul tratamentul şi dispar repede

Acestea dispar de obicei imediat după finalizarea şedinţei de tratament. Uneori, pacienţii resimt bufeuri şi o senzaţie de căldură la nivelul feţei. Aceasta este de obicei de scurtă durată.

La unii pacienţi apar greaţă şi vărsături. Medicamentele împotriva senzaţiei de greaţă (anti-emetice) sunt de obicei foarte eficiente fie pentru a le preveni sau a le face mai uşor de suportat.

Uneori, pacienţii resimt durere în acele părţi ale organismului unde este localizat limfomul. Durerea este de obicei uşoară şi se poate atenua cu ajutorul analgezicelor obişnuite.

Imunoterapia creşte riscul de apariţie a infecţiilor

Deoarece ţinta imunoterapiei sunt limfocitele (o parte a sistemului imunitar), veţi fi mai expus riscului de apariţie a infecţiilor după tratament. După tratament, trebuie să raportaţi orice simptome de infecţie - cum ar fi febra sau durerea de gât - echipei medicale.

Anticorpii monoclonali pot cauza uneori o reacţie alergică

Simptomele pot include:

  • Mâncărimi sau apariţia bruscă a unei erupţii cutanate
  • Tuse sau dificultăţi de respiraţie
  • Edem al limbii sau senzaţia de inflamaţie la nivelul gâtului
  • Edem cauzat de retenţia de lichide în ţesuturi

Reacţiile alergice majore la anticorpii monoclonali sunt rare şi pacienţii sunt monitorizaţi pe toată durata şedinţelor de tratament pentru a se depista apariţia acestora. Pacienţii trebuie să raporteze imediat apariţia acestor simptome. Adesea, este necesară doar scăderea ritmului de administrare sau oprirea temporară a perfuziei intravenoase până la dispariţia reacţiei. Pacienţii primesc de obicei antihistaminice înainte de şedinţa de tratament pentru a preveni sau reduce aceste probleme.

Pentru informaţii mai detaliate despre efectele adverse ale imunoterapiei, citiţi prospectele medicamentelor, pe care le veţi primi din partea medicului.