Terapia de inducţie

Tratamentul este iniţiat de obicei imediat după diagnosticarea limfomului non-Hodgkin agresiv. Acesta se numeşte tratament de inducţie. Pentru pacienţii cu LNH difuz cu celule B mari (unul dintre subtipurile LNH), imunoterapia se poate administra concomitent cu chimioterapia, deoarece s-a dovedit a fi cel mai eficient mod de reducere a simptomelor şi de obţinere a remisiunii complete. Nu uitaţi că experienţa fiecărui pacient cu LNH este unică şi că o combinaţie între imunoterapie şi chimioterapie este posibil să nu fie cea mai potrivită opţiune terapeutică pentru dumneavoastră. Medicul specialist va putea să vă explice mai multe despre tratament şi motivul pentru care a fost ales în cazul dumneavoastră.

Ce este terapia de inducţie?

Terapia de inducţie este primul regim de tratament pe care îl primiţi după diagnosticarea cu LNH agresiv.

Terapia de inducţie pentru LNH are scopul de a obţine, dacă este posibil, un răspuns complet de durată

Limfomul non-Hodgkin (LNH) este un tip de cancer al celulelor sangvine albe (limfocite). Prin distrugerea unui număr cât mai mare de celule canceroase, terapia de inducţie poate duce la reducerea simptomelor, astfel încât să vă obţineţi un răspuns complet sau să obţineţi o perioadă de remisiune parţială (o perioadă în care vă veţi simţi relativ bine şi veţi avea semnificativ mai puţine simptome decât în cea în care boala era activă). În cazul în care nu se pot obţine, nici remisiunea completă, nici remisiunea parţială, obiectivul tratamentului va fi reducerea simptomelor.

Pentru pacienţii cu LNH difuz cu celule B mari (unul dintre subtipurile LNH agresiv), terapia de inducţie poate fi alcătuită de obicei dintr-o asociere de imunoterapie şi chimioterapie

Totuşi, imunoterapia şi chimioterapia pot fi administrate şi separat. Medicul va decide ce tip de tratament de inducţie este mai potrivit pentru dumneavoastră în funcţie de tipul de limfom, dar şi de starea dumneavoastră de sănătate şi de circumstanţele individuale. Veţi beneficia de controale periodice după terapia de inducţie, pentru a monitoriza evoluţia bolii.

 

Care este scopul tratamentului de inducţie în limfomul non-Hodgkin?

Prin terapia de inducţie se urmăreşte reducerea numărului de limfocite din organism. Dacă primiţi imunoterapie şi chimioterapie, reducerea este posibilă pe două căi:
• Imunoterapia distruge ţintit celulele care sunt afectate de LNH (limfocite).
Deoarece limfocitele (un tip de celule albe din sânge) sunt singurele celule afectate de limfom, distrugerea acestora poate reduce semnificativ simptomele. Totuşi, sunt distruse şi limfocitele sănătoase, iar aceasta poate avea drept rezultat efecte adverse, cum ar fi infecţiile.
• Chimioterapia distruge orice celulă din organism cu proliferare rapidă.
Deoarece celulele limfomatoase (canceroase) se dezvoltă mai repede decât celulele normale, chimioterapia poate îndepărta toate celulele canceroase din organism şi poate contribui la reducerea simptomelor, asociindu-se însă cu efecte adverse precum greaţă şi căderea părului.
Prin urmare, combinarea acestor două tipuri de tratament poate fi o metodă foarte eficientă de a distruge cât mai multe celule limfomatoase (canceroase).

 

Află mai multe despre efectele adverse ale chimioterapiei în tratamentul limfomului non-Hodgkin

La ce să vă aşteptaţi de la terapia de inducţie

Este de înţeles neliniştea pe care v-o provoacă terapia de inducţie, deoarece veţi trece prin experienţe noi.
Nu uitaţi că fiecare membru din echipa medicală care vă îngrijeşte va fi alături de dumneavoastră pe toată durata tratamentului şi îşi va face întotdeauna timp, cu ocazia vizitelor, pentru a discuta cu dumneavoastră despre ceea ce vă aşteaptă şi pentru a vă da sfaturi cu privire la modul în care puteţi trece mai uşor peste perioada tratamentului.

Există şi numeroase grupuri de suport pentru pacienţii cu limfom non-Hodgkin care vor putea să vă ofere sfaturi şi informaţii. Cereţi echipei medicale detaliile de contact ale grupurilor locale. Dacă veţi face pregătirile adecvate pentru vizitele de tratament veţi putea simplifica de asemenea situaţia. Secţiunea noastră Cum te poţi pregăti pentru vizitele la spital/medic vă va oferi idei practice despre lucrurile la care să vă gândiţi sau la întrebările pe care să le adresaţi echipei medicale.

Atunci când începeţi tratamentul de inducţie pentru LNH, veţi avea o discuţie detaliată, pe această temă, cu medicul specialist

Când aţi fost diagnosticat, probabil aţi frecventat clinica de hematologie sau cabinetul medicului. Înainte de tratament, medicul va trebui să afle cum vă simţiţi şi să vă evalueze starea generală de sănătate. Vă va vorbi şi despre rezultatele posibile ale tratamentului. Totuşi, o asistentă de la clinica specializată în tratamentul limfoamelor (hematologie), vă va administra tratamentul, în mod obişnuit.

Imunoterapia şi principalele tipuri de chimioterapie vă vor fi administrate de obicei intravenos (ca injecţie sau perfuzie)

Aceasta înseamnă că asistenta va folosi un ac sau un cateter (un tub subţire) care este inserat prin piele pentru a administra medicaţia în venă, de obicei la nivelul braţului. Dacă medicamentul este administrat sub formă de perfuzie, medicaţia va fi injectată mai întâi într-o pungă cu lichid care va fi introdus lent în organismul dumneavoastră printr-un ac sau cateter.
Uneori, se foloseşte un dispozitiv cunoscut sub numele de linie centrală. O linie centrală este un cateter sau un tub care rămâne mai mult timp inserat, de obicei în una dintre venele din partea superioară a toracelui, şi care poate rămâne introdus pe toată durata ciclului terapeutic. Avantajul liniei centrale este acela că nu este nevoie să fie inserat un ac la fiecare administrare intravenoasă a medicaţiei. Liniile centrale pot fi folosite şi pentru recoltarea probelor de sânge.

Majoritatea pacienţilor cărora li se administrează tratament de inducţie vor primi o combinaţie de injecţii (sau perfuzii) şi comprimate la fiecare vizită

Deşi agenţii terapeutici folosiţi pentru imunoterapie şi chimioterapie sunt administrati, de obicei, sub formă de perfuzie sau injecţie, unele tipuri de agenţi chimioterapici şi unele medicamente care se folosesc pentru reducerea efectelor adverse pot fi administrate pe cale orală, sub formă de comprimate. Acestea pot fi administrate în ziua premergătoare chimioterapiei administrate intravenos.

Pentru prima sedinţă de tratament de inducţie pentru LNH, este posibil să rămâneţi internat peste noapte

Este necesară internarea pentru ca echipa medicală să poată urmări modul în care răspundeţi la medicaţie. De exemplu, dacă administrarea unuia dintre medicamente este însoţită de efecte adverse, asistenta poate reduce ritmul de administrare a tratamentului, pentru a permite dispariţia efectelor adverse.

După prima şedinţă de tratament, cei mai mulţi agenţi folosiţi în tratamentul de inducţie pot fi administraţi în ambulator sau la cabinetul medicului

Aceasta înseamnă că puteţi merge acasă în fiecare zi. Totuşi, în cazul unora dintre medicaţii este necesară o scurtă internare în spital, dar aceasta depinde de medicamentele care vi se prescriu. Medicul sau asistenta vă vor putea oferi informaţii cu privire la tratament.

Veţi fi tratat de mai mulţi specialişti (o echipă multidisciplinară)

Din echipa medicala care vă ingrijeşte pot face parte un hematolog (un specialist in cancer),un anatomopatolog, un medic de laborator, un medic chirurg şi o asistenta care vă va administra tratamentul.

Află mai multe despre echipa medicală care se ocupă de pacienţii cu limfom non-Hodgkin

Vreau să ştiu mai multe despre imunoterapie

Află mai multe despre imunoterapie în tratamentul limfomului non-Hodgkin agresiv

Vreau să ştiu mai multe despre chimioterapie

Află mai multe despre chimioterapie în tratamentul limfomului non-Hodgkin agresiv

Pregătirea pentru terapie

La iniţierea/ sau ulterior la fiecare administrare a tratamentului, vizitele la spital sau la medic pot fi stresante. Pregătirea pentru aceste momente le poate face mai suportabile.

Citeşte despre cum te poţi pregăti pentru vizitele la spital/medic pentru limfom non-Hodgkin

8 LUCRURI PE CARE SA LE STITI

despre limfomul non-Hodgkin agresiv